1 Cuvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim.
2 „O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice oratorul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!
3 Ce câștig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?
4 Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.
5 Soarele răsare și apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
6 Vântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu și revine continuu la circuitul său.
7 Toate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăși de acolo.