1 „Aruncă-ți pâinea pe ape, căci după multe zile o vei găsi iarăși;
2 împarte-o în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce rău va veni pe pământ.
3 Când norii sunt plini de apă, atunci o deșartă pe pământ; când un copac cade la sud sau la nord, în locul în care cade, acolo rămâne.
4 Cine se uită după vânt nu mai seamănă, iar cine se uită după nori nu mai seceră.
5 Așa cum nu știi calea vântului și nici cum se formează oasele în pântecele femeii însărcinate, tot astfel nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu, Cel Care le face pe toate.
6 Seamănă sămânță dimineața, iar seara nu-ți odihni mâna de la semănat, fiindcă nu știi care sămânță va răsări, aceasta sau cealaltă, sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.
7 Lumina este plăcută și este bine pentru ochi să vadă soarele.
8 Dacă cineva are parte de mulți ani, să se bucure de ei, dar să se gândească și la zilele de întuneric, căci vor fi multe, pentru că tot ce urmează să vină este deșertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, veselește-ți inima cât ești tânăr! Umblă pe căile dorite de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată!
10 Izgonește orice supărare din inima ta, alungă răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare!“