12 Cuvintele gurii înțeleptului sunt o desfătare, dar buzele nebunului îl vor înghiți.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prostești, iar ultimele sunt nebunie curată –
14 prostul spune o mulțime de vorbe. Omul nu știe ce se va întâmpla; cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Osteneala prostului îl obosește; nici măcar nu cunoaște drumul spre cetate.
16 Vai de tine țară, al cărei rege este un copilși ai cărei prinți chefuiesc dis-de-dimineață!
17 Ferice de tine, țară al cărei rege este de viță nobilă și ai cărei prinți dau ospețe la vremea potrivită, ca să se întărească, și nu să se îmbete!
18 Din pricina leneviei se lasă grinda, iar, când mâinile sunt leneșe, plouă în casă.