14 prostul spune o mulțime de vorbe. Omul nu știe ce se va întâmpla; cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Osteneala prostului îl obosește; nici măcar nu cunoaște drumul spre cetate.
16 Vai de tine țară, al cărei rege este un copilși ai cărei prinți chefuiesc dis-de-dimineață!
17 Ferice de tine, țară al cărei rege este de viță nobilă și ai cărei prinți dau ospețe la vremea potrivită, ca să se întărească, și nu să se îmbete!
18 Din pricina leneviei se lasă grinda, iar, când mâinile sunt leneșe, plouă în casă.
19 Ospețele se fac pentru a petrece, vinul este pentru înveselirea vieții, dar argintul răspunde la toate.
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta, nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare, căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față spusele.“