1 „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;
2 până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele și până nu se întorc norii după ploaie.
3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei și se îndoaie cei tari, se opresc cei ce macină, care s-au împuținat, și se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4 se închid cele două uși care dau în stradă și scade sunetul morii. Atunci te vei scula la ciripitul păsării, dar glasul tuturor cântărețelor se va auzi înăbușit;
5 te vei teme de înălțimi și te vei speria pe drum! Adu-ți aminte de Creatorul tău, până nu înflorește migdalul până nu se târăște lăcusta și trece pofta, căci fiecare merge spre casa cea veșnică, iar bocitorii cutreieră pe stradă;