3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei și se îndoaie cei tari, se opresc cei ce macină, care s-au împuținat, și se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4 se închid cele două uși care dau în stradă și scade sunetul morii. Atunci te vei scula la ciripitul păsării, dar glasul tuturor cântărețelor se va auzi înăbușit;
5 te vei teme de înălțimi și te vei speria pe drum! Adu-ți aminte de Creatorul tău, până nu înflorește migdalul până nu se târăște lăcusta și trece pofta, căci fiecare merge spre casa cea veșnică, iar bocitorii cutreieră pe stradă;
6 până nu se rupe funia de argint și până nu se sparge vasul de aur, până nu se sfărâmă vasul la izvor și până nu este zdrobită roata la fântână;
7 până nu se întoarce țărâna în pământ, de unde a fost luată, și până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.
8 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice oratorul. Totul este deșertăciune!“
9 Pe lângă faptul că oratorul a fost un înțelept, el a învățat și știința pe popor, culegând, cercetând și aranjând numeroase proverbe.