6 până nu se rupe funia de argint și până nu se sparge vasul de aur, până nu se sfărâmă vasul la izvor și până nu este zdrobită roata la fântână;
7 până nu se întoarce țărâna în pământ, de unde a fost luată, și până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.
8 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice oratorul. Totul este deșertăciune!“
9 Pe lângă faptul că oratorul a fost un înțelept, el a învățat și știința pe popor, culegând, cercetând și aranjând numeroase proverbe.
10 Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute și să scrie drept cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe, iar colecțiile de proverbe sunt ca niște cuie bătute, date de un singur păstor.
12 „Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărți este o treabă fără sfârșit și prea mult studiu este obositor pentru trup.