2 Pe toți îi așteaptă o singură soartă: pe cel drept ca și pe cel nedrept, pe cel bun ca și pe cel rău, pe cel curat ca și pe cel necurat, pe cel ce aduce jertfe ca și pe cel ce nu aduce jertfe, pe cel bun ca și pe cel păcătos, pe cel ce face juruințe ca și pe cel ce se teme să le facă.
3 Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, și anume că toți au aceeași soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăsește toată viața, deși în cele din urmă ajung tot printre cei morți,
4 căci pentru cel viu mai există speranță, după cum mai de preț este un câine viu, decât un leu mort.
5 Cei vii știu măcar că vor muri, pe când cei morți nu mai știu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până și pomenirea le este dată uitării,
6 la fel cum și dragostea lor, ura lor și gelozia lor au pierit demult! Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic din tot ceea ce se face sub soare.
7 Mănâncă-ți cu bucurie pâinea și bea-ți cu inimă veselă vinul, căci demult ți-a acceptat Dumnezeu lucrările.
8 Hainele să-ți fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap.