3 Cine proorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor, spre zidire, sfătuire și mîngîiere.
4 Cine vorbește în altă limbă, se zidește pe sine însuș; dar cine proorocește, zidește sufletește Biserica.
5 Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să proorociți. Cine proorocește, este mai mare decît cine vorbește în alte limbi; afară numai dacă tîlmăcește aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
6 În adevăr, fraților, de ce folos v’aș fi eu, dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi, și dacă cuvîntul meu nu v’ar aduce nici descoperire, nici cunoștință, nici proorocie, nici învățătură?
7 Chiar și lucrurile neînsuflețite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
8 Și dacă trîmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9 Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vînt.