1 Din toate părțile se spune că între voi este curvie; și încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăiește cu nevasta tatălui său.
2 Și voi v’ați fălit! Și nu v’ați mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrșit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
3 Cît despre mine, măcar că n’am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu duhul, am și judecat, ca și cînd aș fi fost de față, pe celce a făcut o astfel de faptă.
4 În Numele Domnului Isus, voi și duhul meu, fiind adunați la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,
5 am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus.
6 Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala?
7 Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sînteți, fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit.
8 Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimele curăției și adevărului.
9 V’am scris în epistola mea să n’aveți nicio legătură cu curvarii. –
10 Însă n’am înțeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei răpareți, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieșiți din lume.
11 Ci v’am scris să n’aveți niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă își zice „frate“, totuș este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau bețiv, sau răpareț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncați.
12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru?
13 Cît despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.