1 Corinteni 7 VDC

1 Cu privire la lucrurile despre cari mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

2 Totuș, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei.

3 Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat.

4 Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.

5 Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăș, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.

6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă.

7 Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într’un fel, altul într’altul.

8 Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine.

9 Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă.

10 Celor căsătoriți, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.

11 (Dacă este despărțită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.

12 Celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.

13 Și dacă o femeie are un bărbat necredincios, și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

14 Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altmintrelea, copiii voștri ar fi necurați, pe cînd acum sînt sfinți.

15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legați: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

16 Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mîntui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mîntui nevasta?

17 Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a așezat Domnul, și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile.

18 Dacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.

19 Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

20 Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat.

21 Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te.

22 Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

23 Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.

24 Fiecare, fraților, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.

25 Cît despre fecioare, n’am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

26 Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă așa cum este.

27 Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.

28 Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pămîntești, și eu aș vrea să vi le cruț.

29 Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s’a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca și cum n’ar avea;

30 cei ce plîng, ca și cum n’ar plînge; cei ce se bucură ca și cum nu s’ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n’ar stăpîni;

31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s’ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

32 Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

33 Dar cine este însurat, se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.

34 Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă și cu trupul și cu duhul; iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.

35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într’un laț, ci pentru ceeace este frumos, și ca să puteți sluji Domnului fără piedici.

36 Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, și nevoia cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește; să se mărite.

37 Dar cine a luat o hotărîre tare, și nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărît în inima lui să-și păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine.

38 Astfel, cine își mărită fata, bine face, și cine n’o mărită, mai bine face.

39 O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.

40 Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16