9 A trimes la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s’a suit la Ilie, care ședea pe vîrful muntelui, și i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: «Pogoară-te!“
10 Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!“ Și s’a pogorît foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.
11 Ahazia a trimes din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvîntul, și a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, așa a zis împăratul: „Grăbește-te de te pogoară!“
12 Ilie le-a răspuns: „Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuiască, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!“ Și s’a pogorît foc din cer și l-a mistuit, pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.
13 Ahazia a trimes din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s’a suit; și, la sosire, și-a plecat genunchii înaintea lui Ilie, și i-a zis, rugîndu-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viața mea și viața acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!
14 Iată, s’a pogorît foc din cer și a mistuit pe cele dintîi două căpetenii peste cincizeci și pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viața mea să fie scumpă înaintea ta!“
15 Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te împreună cu el, n’ai nicio frică de el.“ Ilie s’a sculat și s’a pogorît cu el la împăratul.