1 Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într’un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
2 Ilie a zis lui Elisei: ‘Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete pînă la Betel.“ Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Și s’au pogorît la Betel.
3 Fiii proorocilor, cari erau la Betel, au ieșit la Elisei, și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.“
4 Ilie i-a zis: ‘Eliseie, rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Ierihon.“ El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ Și au ajuns la Ierihon.
5 Fii proorocilor, cari erau la Ierihon, s’au apropiat de Elisei, și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Și el a răspuns: „Știu și eu; dar tăceți.“
6 Ilie i-a zis: „Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Iordan.“ El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Și amîndoi și-au văzut de drum.
7 Cincizeci de inși dintre fiii proorocilor au sosit și s’au oprit la o depărtare oarecare în fața lor, și ei amîndoi s’au oprit pe malul Iordanului.
8 Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, cari s’au despărțit într’o parte și într’alta, și au trecut amîndoi pe uscat.
9 Dupăce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.“ Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!“
10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, așa ți se va întîmpla; dacă nu, nu ți se va întîmpla așa,“
11 Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s’a înălțat la cer într’un vîrtej de vînt.
12 Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!“ Și nu l-a mai văzut. Apucîndu-și hainele, le-a sfîșiat în două bucăți,
13 și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s’a întors, și s’a oprit pe malul Iordanului;
14 a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Și a lovit apele, cari s’au despărțit într’o parte și în alta, și Elisei a trecut.
15 Fiii proorocilor cari erau în fața Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.“ Și i-au ieșit înainte, și s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui.
16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sînt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău?“ Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.“ El a răspuns: „Nu-i trimeteți.“
17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimeteți-i.“ Au trimes pe cei cincizeci de oameni, cari au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit.
18 Cînd s’au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v’am spus să nu vă duceți?“
19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sînt rele, și țara este stearpă.“
20 El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el.“ Și i-au adus.
21 Apoi s’a dus la izvorul apelor, și a aruncat sare în el, și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.“
22 Și apele au fost vindecate pînă în ziua aceasta, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul.
23 De acolo s’a suit la Betel. Și pe cînd mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate, și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!“
24 El s’a întors să-i privească, și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure, și au sfîșiat patruzeci și doi din acești copii.
25 De acolo s’a dus pe muntele Carmel, de unde s’a întors la Samaria.