1 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărît înaintea lui, și a ridicat întărituri de jur împrejur.
2 Cetatea a fost împresurată pînă la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia.
3 În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, și nu era pîne pentru poporul țării.
4 Atunci s’a făcut o spărtură în cetate; și toți oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd Haldeii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce în cîmpie.
5 Dar oștirea Haldeilor a urmărit pe împărat, și l-a ajuns în cîmpiile Ierihonului, și toată oștirea lui s’a risipit dela el.
6 Au prins pe împărat, și l-au suit la împăratul Babilonului la Ribla; și s’a rostit o hotărîre împotriva lui.
7 Fiii lui Zedechia au fost junghiați în fața lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanțuri de aramă, și l-au dus la Babilon.
8 În ziua a șaptea a lunii a cincea, – era în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, – a venit Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, și a intrat în Ierusalim.
9 A ars Casa Domnului, casa împăratului, și toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor cari aveau vreo însemnătate oarecare.
10 Toată oștirea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărîmat zidurile dimprejurul Ierusalimului.
11 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe ceice mai rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului, și pe cealaltă mulțime.
12 Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri și lucrători de pămînt cîțiva din cei mai săraci din țară.
13 Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă din Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, și au dus arama în Babilon.
14 Au luat cenușarele, lopețile, mucările, ceștile și toate uneltele de aramă cu cari se făcea slujba.
15 Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și lighenele, tot ce era de aur și tot ce era de argint.
16 Cei doi stîlpi, marea, și temeliile, pe cari le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută.
17 Înălțimea unui stîlp era de optsprezece coți, și deasupra avea un coperiș de aramă, a cărui înălțime era de trei coți; împrejurul coperișului era o împletitură în chip de rețea și rodii, toate de aramă; tot așa avea și al doilea stîlp cu împletitura în chip de rețea.
18 Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Țefania, al doilea preot, și pe cei trei păzitori ai pragului.
19 Și din cetate a luat un dregător care avea supt porunca lui pe oamenii de război, cinci oameni cari făceau parte din sfetnicii împăratului și cari au fost găsiți în cetate, pe logofătul căpeteniei oștirii, însărcinat să scrie la oaste pe poporul țării, și șasezeci de oameni din poporul țării, cari se aflau în cetate.
20 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, și i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
21 Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorît la Ribla, în țara Hamatului.$Astfel a fost dus în robie Iuda, departe de țara lui.
22 Și Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul care mai rămăsese, și pe care-l lăsase în țara lui Iuda, supt porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan.
23 Cînd au auzit toate căpeteniile oștilor, ei și oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s’au dus la Ghedalia la Mițpa, și anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careab, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, și Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei și oamenii lor.
24 Ghedalia le-a jurat, lor și oamenilor lor, și le-a zis: „Să nu vă temeți de nimic din partea slujitorilor Haldeilor; rămîneți în țară, slujiți împăratului Babilonului, și veți duce-o bine.“
25 Dar în luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul împărătesc, a venit, însoțit de zece oameni, și au lovit de moarte pe Ghedalia, ca și pe Iudeii și Haldeii cari erau cu el la Mițpa.
26 Atunci tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, și căpeteniile oștilor, s’au sculat și au plecat în Egipt, pentru că le era frică de Haldei.
27 În al treizeci și șaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și șaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintîi an al domniei lui, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță,
28 i-a vorbit cu bunătate, și a pus scaunul lui de domnie mai pesus de scaunul de domnie al împăraților cari erau cu el la Babilon.
29 I-a schimbat hainele de temniță, și Ioiachin a mîncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieții lui.
30 Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieții lui.