5 Și căpetenia casei împărătești, căpetenia cetății, bătrînii, și îngrijitorii copiilor, au trimes să spună lui Iehu: „Noi sîntem slujitorii tăi, și vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.“
6 Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sînteți ai mei, și dacă ascultați de glasul meu, luați capetele oamenilor acelora, fiii stăpînului vostru, și veniți la mine mîne la ceasul acesta, la Izreel.“ Și cei șaptezeci de fii ai împăratului erau la mai marii cetății, cari-i creșteau.
7 Cînd au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului, și au tăiat pe acești șaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coșuri, și le-au trimes lui Iehu, la Izreel.
8 Solul a venit să-i spună, zicînd: „Au adus capetele fiilor împăratului.“ Și el a zis: „Faceți-le două grămezi la intrarea porții, pînă dimineață.“
9 Dimineața a ieșit; și venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sînteți fără vină! Eu am uneltit împotriva stăpînului meu și l-am omorît; dar cine a lovit pe toți aceștia?
10 Să știți dar că nu va cădea nimic la pămînt din cuvîntul Domnului, din cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlinește ce a spus prin robul Său Ilie.“
11 Și Iehu a lovit pe toți cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toți mai marii lui, pe prietenii și pe preoții lui, și n’a lăsat să scape nici unul.