4 Ioas a zis preoților: „Tot argintul închinat și adus în Casa Domnului, argintul ieșit la numărătoare, și anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după prețuirea făcută, și tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,
5 preoții să-l ia fiecare dela cei pe cari-i cunoaște, și să-l întrebuințeze la dregerea casei, ori unde se va găsi ceva de dres.“
6 Dar s’a întîmplat că, în al douăzeci și treilea an al împăratului Ioas, preoții încă nu dreseseră stricăciunile casei.
7 Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada și pe ceilalți preoți, și le-a zis: „Pentruce n’ați dres stricăciunile casei?“ Acum, să nu mai luați argint de la cunoscuții noștri, ci să-l dați pentru dregerea stricăciunilor casei.“
8 Preoții s’au învoit să nu mai ia argint dela popor, și să nu mai fie însărcinați cu dregerea stricăciunilor casei.
9 Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac, și a pus-o lîngă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoții cari păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.
10 Cînd vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, și strîngeau și numărau argintul care se afla în Casa Domnului.