22 Poate că îmi veți spune: «În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.» Dar nu este El acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinați înaintea altarului acestuia la Ierusalim?»
23 Acum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei: îți voi da două mii de cai, să vedem dacă poți din partea ta să dai atîția călăreți ca să încalece pe ei.
24 Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpînului meu? Îți pui încrederea în Egipt pentru cară și călăreți.
25 De altfel, oare fără voia Domnului m’am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva țării acesteia, și nimicește-o.“
26 Eliachim, fiul, lui Hilchia, Șebna și Ioah, au zis lui Rabșache: „Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.“
27 Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpînului tău și ție m’a trimes stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni cari stau pe zid să-și mănînce balega și să-și bea udul cu voi?“
28 Atunci Rabșache, înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, și a zis: „Ascultați cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei!