32 pînă voi veni, și vă voi duce într’o țară ca a voastră, într’o țară cu grîu și cu vin, o țară cu pîne și vii, o țară cu măslini de untdelemn și miere, și veți trăi și nu veți muri. N’ascultați dar de Ezechia, care vă amăgește zicînd: «Domnul ne va izbăvi.»
33 Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare țara lui din mîna împăratului Asiriei?
34 Unde sînt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sînt dumnezeii Sefarvaimului, Henei și Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mîna mea?
35 Cari dintre toți dumnezeii acestor țări și-au izbăvit țara din mîna mea, pentruca și Domnul să izbăvească Ierusalimul din mîna mea?“
36 Poporul a tăcut, și nu i-a răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți.“
37 Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia, cu hainele sfîșiate, și i-au spus cuvintele lui Rabșache.