17 El a zis: „Ce este mormîntul acesta pe care-l văd?“ Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormîntul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe cari le împlinești tu.“
18 Și el a zis: „Lăsați-l; nimeni să nu-i miște oasele!“ Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale proorocului care venise din Samaria.
19 Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor cari se aflau în cetățile Samariei, și pe cari le făcuseră împărații lui Israel ca să mînie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.
20 A junghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor, cari erau acolo, și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s’a întors la Ierusalim.
21 Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiți Paștele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legămîntului.“
22 Paște ca acestea nu se prăznuiseră din vremea cînd judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda.
23 Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s’au prăznuit aceste Paște în cinstea Domnului, la Ierusalim.