16 David s’a rugat lui Dumnezeu pentru copil, și a postit; și cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt.
17 Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale dela pămînt; dar n’a voit, și n’a mîncat nimic cu ei.
18 A șaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s’au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, și nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: «A murit copilul?» Are să se întristeze și mai mult.“
19 David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei, și a înțeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?“ Și ei au răspuns: „A murit.“
20 Atunci David s’a sculat de la pămînt. S’a spălat, s’a uns, și și-a schimbat hainele; apoi s’a dus în casa Domnului, și s’a închinat. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce, și a mîncat.
21 Slujitrii lui i-au zis: „Ce însemnează ceeace faci? Cînd trăia copilul, posteai și plîngeai; și acum, cînd a murit copilul, te scoli și mănînci!“
22 El a răspuns: „Cînd trăia copilul, posteam și plîneam, căci ziceam: «Cine știe dacă nu Se va îndura Domnul de mine și dacă nu va trăi copilul?»