2 Samuel 13 VDC

1 După aceea, iată ce s’a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; și Amnon, fiul lui David, a iubit-o.

2 Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret.

4 El i-a zis: „Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?“ Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.“

5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat, și fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s’o văd și s’o iau din mîna ei.“

6 Amnon s’a culcat și s’a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei și să le mănînc din mîna ei.“

7 David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon, și pregătește-i o mîncare.“

8 Tamar s’a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat-o, a pregătit turte înaintea lui, și le-a copt;

9 luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui.“ Dar Amnon n’a vrut să mănînce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară.“ Și toată lumea a ieșit afară dela el.

10 Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mîncarea în odaie, și s’o mănînc din mîna ta.“Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.

11 Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine.“

12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta.

13 Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta.“

14 Dar el n’a vrut s’o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s’a culcat cu ea.

15 Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise.Și i-a zis: „Scoală-te, și du-te!“

16 Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.“

17 El n’a vrut s’o asculte și, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește dela mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, și încuie ușa după ea!“

18 Ea avea o rochie pestriță; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, și a încuiat ușa după ea.

19 Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și și-a sfîșiat haina pestriță; a pus mîna în cap, și a plecat țipînd.

20 Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Și Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.

21 Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, și s’a mîniat foarte tare.

22 Absalom n’a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.

23 După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lîngă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului.

24 Absalom s’a dus la împărat, și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.“

25 Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.“ Absalom a stăruit de el; dar împăratul n’a vrut să se ducă, și l-a binecuvîntat.

26 Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.“ Împăratul i-a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?“

27 În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi.

28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, și cînd vă voi zice: «Loviți pe Amnon!» atunci să-l omorîți; să nu vă temeți de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari, și arătați-vă oameni de inimă!“

29 Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, și au fugit.

30 Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toții fiii împăratului, și că n’a mai rămas niciunul din ei.

31 Împăratul s’a sculat, și-a rupt hainele, și s’a culcat pe pămînt, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîșiate.

32 Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvîntul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.

33 Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.

34 Absalom a fugit.Și tînărul pus de strajă a ridicat ochii și s’a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.

35 Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău“.

36 Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, și au plîns; și împăratul și toți slujitorii lui au plîns mult.

37 Absalom fugise, și s’a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jălea în fiecare zi pe fiul său.

38 Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese, după ce fugise.

39 Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24