1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind.
2 Lui David i s’au născut fii la Hebron. Întîiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;
3 al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheșurului;
4 al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Șefatia, fiul Abitalei;
5 și al șaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceștia i s’au născut lui David la Hebron.
6 În timpul războiului dintre casa lui Saul și casa lui David, Abner a ținut cu tărie la casa lui Saul.
7 Dar Saul avusese o țiitoare, numită Rițpa, fata lui Aiia. Și Iș-Boșet a zis lui Abner: „Pentruce ai intrat la țiitoarea tatălui meu?“
8 Abner s’a mîniat foarte rău de cuvintele lui Iș-Boșet, și a răspuns: „Oare cap de cîne sînt eu, și țin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoință față de casa tatălui tău Saul, față de frații și prietenii lui, nu te-am dat în mînile lui David, și astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?
9 Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,
10 cînd i-a spus că împărația va fi luată dela casa lui Saul, și că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel și peste Iuda, dela Dan pînă la Beer-Șeba“.
11 Iș-Boșet n’a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentrucă se temea de el.
12 Abner a trimes soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Fă legămînt cu mine, și mîna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul“.
13 El a răspuns: „Bine! voi face legămînt cu tine, dar îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața decît dacă-mi vei aduce mai întîi pe Mical, fata lui Saul cînd vei veni la mine“.
14 Și David a trimes soli lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m’am logodit pentru o sută de prepuțuri dela Filisteni“.
15 Iș-Boșet a trimes s’o ia dela bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiș.
16 Și bărbatul ei a mers după ea plîngînd pînă la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă, și întoarce-te!“ Și el s’a întors.
17 Abner a stat de vorbă cu bătrînii lui Israel, și le-a zis: „Odinioară voi doreați să aveți împărat pe David;
18 puneți-l acum, căci Domnul a zis despre el: «Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mîna Filistenilor și din mîna tuturor vrăjmașilor lui.“
19 Abner a vorbit și lui Beniamin, și s’a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărîse Israel și toată casa lui Beniamin.
20 A ajuns la David în Hebron, însoțit de douăzeci de oameni; și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și acelor cari erau cu el.
21 Abner a zis lui David: „Mă voi scula, și voi pleca să strîng tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legămînt cu tine, și să domnești în totul după dorința ta“. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.
22 Ioab și oamenii lui David s’au întors dela urmărirea unei cete, și au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, căci David îi dăduse drumul, și plecase în pace.
23 Cînd a venit Ioab cu toată ceata lui, i s’a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul, și s’a dus în pace“.
24 Ioab s’a dus la împărat, și a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentruce i-ai dat drumul și l-ai lăsat să plece?
25 Tu cunoști pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înșele, ca să-ți pîndească pașii, și să știe tot ce faci.“
26 Și Ioab, dupăce a plecat dela David, a trimes pe urmele lui Abner niște soli cari l-au adus înapoi dela fîntîna fără apă Sira: David nu știa nimic.
27 Cînd s’a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porții, ca să-i vorbească în taină, și l-a lovit acolo în pîntece și l-a omorît, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.
28 David a aflat apoi, și a zis: „Nevinovat sînt eu și împărăția mea pe vecie, înaintea Domnului, de sîngele lui Abner, fiul lui Ner.
29 Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab și asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînță sau de lepră, sau care să se razime în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîne!“
30 Astfel Ioab și fratele său Abișai, au omorît pe Abner, pentrucă omorîse pe fratele lor Asael în lupta dela Gabaon.
31 David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci, și bociți-vă înaintea lui Abner!“ Și împăratul David mergea în urma sicriului.
32 Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plîns la mormîntul lui Abner, și tot poporul plîngea.
33 Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner, și a zis:„Să moară Abner cum moare un mișel?
34 N’aveai nici mînile legate,Nici picioarele puse în lanțuriAi căzut cum cade cineva înaintea celor răi!“Și tot poporul a plîns și mai mult după Abner.
35 Tot poporul s’a apropiat de David ca să-l facă să mănînce ceva, cît era încă ziuă; dar David a jurat, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pîne sau alt ceva înainte de apusul soarelui!“
36 Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toți au găsit că era bine ce făcuse împăratul.
37 Tot poporul și tot Israelul au înțeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.
38 Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu știți că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?
39 Eu sînt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; și oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sînt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!“