1 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniți este foametea aceasta.“
2 Împăratul a chemat pe Gabaoniți să le vorbească. – Gabaoniții nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămășiță a Amoriților; copiii lui Israel se legaseră față de ei cu un jurămînt, și totuș Saul voise să-i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel și Iuda. –
3 David a zis Gabaoniților: „Ce pot face eu pentru voi, și cu se să fac ispășire, ca să binecuvîntați moștenirea Domnului?“
4 Gabaoniții i-au răspuns: „Nu voim nici argint nici aur dela Saul și dela casa lui, și nici nu este treaba noastră să omorîm pe cineva din Israel.“ Și împăratul a zis: „Ce voiți dar să vă fac?“
5 Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gînd să ne nimicească pentru ca să ne facă să perim din tot ținutul lui Israel,
6 să ni se dea șapte bărbați din fiii lui, și-i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.“ Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.“
7 Împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul.
8 Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe cari-i născuse lui Saul Rițpa, fata lui Aiia, și anume: Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii, pe cari-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;
9 i-a dat în mînile Gabaoniților, cari i-au spînzurat pe munte, înaintea Domnului. Toți cei șapte au perit împreună; au fost omorîți în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor.
10 Rițpa, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins subt ea peste stîncă, dela începtul seceratului pînă cînd a căzut peste ei ploaie din cer; și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, și fiarele cîmpului în timpul nopții.
11 Au înștiințat pe David despre ce făcuse Rițpa, fata lui Aiia, țiitoarea lui Saul.
12 Și David s’a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan, dela locuitorii din Iabesul Galaadului, cari le luaseră din piața Bet-Șan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa.
13 A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan; și s’au strîns și oasele celor ce fuseseră spînzurați.
14 Au îngropat oasele lui Saul și fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul.După aceea, Dumnezeu a fost potolit față de țară.
15 Filistenii au pornit iarăș cu război împotriva lui Israel. David s’a pogorît cu slujitorii lui, și a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit.
16 Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă, și era încins cu o sabie nouă.
17 Abișai, fiul Țeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, și l-a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel“.
18 După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Hușatitul, a omorît pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
19 A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliță, al cărei mîner era ca sulul de țesut.
20 A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, în totul douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa.
21 El a batjocorit pe Israel; și Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l-a omorît.
22 Acești patru oameni erau copiii lui Rafa născuți la Gat. Au perit uciși de mîna lui David și de mîna slujitorilor lui.