1 Ioab, fiul Țeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.
2 A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, și i-a zis: „Fă-te că plîngi, și îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, și fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.
3 Să te duci astfel la împărat,și să-i vorbești așa și așa.“ Și Ioab i-a spus ce trebuia să zică.
4 Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu fața la pămînt, s’a închinat, și a zis: „Împărate, scapă-mă!“
5 Împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!
6 Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, și n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, și l-a omorît.
7 Și iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: «Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viața fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!» Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaș viu pe fața pămîntului.“