10 Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, și nu se va mai atinge de tine.“
11 Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, și să nu mi se nimicească fiul!“ Și el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!“
12 Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.“ Și el a zis: „Vorbește!“
13 Femeia a zis: „Pentruce gîndești tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit?
14 Trebuie negreșit să murim, și vom fi ca niște ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.
15 Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m’a înspăimîntat. Și roaba ta a zis: «Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.
16 Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu.»