17 Împăratul a ieșit astfel, și tot poporul îl urma. Și s’au oprit la cea din urmă casă.
18 Toți slujitorii lui, toți Cheretiții și toți Peletiții, au trecut alături de el; și toți Gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat după el, au trecut înaintea împăratului.
19 Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentruce să vii și tu cu noi? Întoarce-te, și rămîi cu împăratul, căci ești străin, și ai fost luat chiar din țara ta.
20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, cînd nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te, și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!“
21 Itai a răspuns împăratului, și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.“
22 David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!“ Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii cari erau cu el.
23 Tot ținutul plîngea și scoteau țipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pîrîul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.