2 Se scula disdedimineață, și stătea la marginea drumului la poartă. Și oridecîteori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?“ După ce-i răspundea: „Sînt din cutare seminție a lui Israel,“
3 Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.“
4 Absalom zicea: „De m’ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată, ar veni la mine, și i-aș face dreptate.“
5 Și cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, și-l săruta.
6 Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom cîștiga inima oamenilor lui Israel.
7 După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului.
8 Căci robul tău a făcut o juruință, cînd locuiam la Gheșur în Siria; și am zis: «Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.“