10 Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i-a zis: «Bleastămă pe David!» Cine-i va zice dar: «Pentruce faci așa?“
11 Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața; cu cît mai mult Beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12 Poate că Domnul se va uita la necazul meu, și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.“
13 David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și mergînd, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, și vîntura praf.
14 Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, și acolo s’au odihnit.
15 Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom.
16 Cînd a ajuns Hușai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!“