13 Dacă va fugi într’o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, și o vom trage în pîrîu, pînă cînd nu va mai rămînea nici o piatră în ea.“
14 Absalom și toți oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Hușai, Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.“ Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
15 Husai a zis preoților Țadoc și Abiatar: „Ahitofel a dat cutare și cutare sfat lui Absalom și bătrînilor lui Israel, și eu i-am sfătuit cutare și cutare lucru.
16 Acum trimeteți îndată știre lui David, și spuneți-i: «Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul și tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.»
17 Ionatan și Ahimaaț stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea și le aducea știri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate și să intre în cetate.
18 Dar odată i-a zărit un tînăr, și a spus lui Absalom. Ei au plecat amîndoi în grabă, și au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fîntînă în curte, și s’au pogorît în ea.
19 Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fîntînii, și a împrăștiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.