12 Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n’aș pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ți-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: «Luați seama fiecare la tînărul Absalom!»
13 Și dacă l-ași fi omorît mișelește, nimic n’ar fi rămas ascuns împăratului, și tu însuți ai fi fost împotriva mea.“
14 Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atîta cu tine!“ Și a luat trei săgeți în mînă, și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.
15 Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorît.
16 Ioab a sunat din trîmbiță; și poporul s’a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
17 Au luat pe Absalom, l-au aruncat într’o groapă mare din mijlocul pădurii, și au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
18 Pe cînd trăia, Absalom își ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N’am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Și a pus numele său stîlpului, care și astăzi se numește stîlpul lui Absalom.