18 Pe cînd trăia, Absalom își ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N’am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Și a pus numele său stîlpului, care și astăzi se numește stîlpul lui Absalom.
19 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă, să dau fuga, și să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpîndu-l din mîna vrăjmașilor săi.“
20 Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într’o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.“
21 Și Ioab a zis lui Cuși: „Du-te și vestește împăratului ce ai văzut.“Cuși s’a închinat înaintea lui Ioab, și a dat fuga.
22 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăș lui Ioab: „Orice s’ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuși.“ Și Ioab a zis: „Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.“
23 „Orice s’ar întîmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în cîmpie, și a luat-o înaintea lui Cuși.
24 David ședea între cele două porți. Caraula s’a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s’a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel.