7 Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ți s’au întîmplat din tinereță pînă acum.“
8 Atunci împăratul s’a sculat, și a șezut la poartă. Au spus tot poporului: „Iată că împăratul stă la poartă.“ Și tot poporul a venit înaintea împăratului.$Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui.
9 Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd: „Împăratul ne-a izbăvit din mîna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mîna Filistenilor; și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom.
10 Și Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea împăratului?“
11 La rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoților Țadoc și Abiatar: „Vorbiți bătrînilor lui Iuda, și spuneți-le: «Pentruce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?» – Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. –
12 Voi sînteți frații mei, sînteți os din oasele mele și carne din carnea mea; pentruce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?
13 Și lui Amasa spuneți-i așa: «Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!“