13 Gad s’a dus la David, și i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, cari te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în țară? Acum alege, și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“
14 David a răspuns lui Gad: „Sînt într’o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“
15 Domnul a trimes ciuma în Israel, de dimineață pînă la vremea hotărîtă. Și, din Dan pînă la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor.
16 Pe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S’a căit de răul acela, și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mîna acum.“ Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna, Iebusitul.
17 David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!“
18 În ziua aceea, Gad a venit la David, și i-a zis: „Suie-te și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.“
19 David s’a suit, după cuvîntul lui Gad, cum poruncise Domnul.