14 David a răspuns lui Gad: „Sînt într’o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“
15 Domnul a trimes ciuma în Israel, de dimineață pînă la vremea hotărîtă. Și, din Dan pînă la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor.
16 Pe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S’a căit de răul acela, și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mîna acum.“ Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna, Iebusitul.
17 David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!“
18 În ziua aceea, Gad a venit la David, și i-a zis: „Suie-te și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.“
19 David s’a suit, după cuvîntul lui Gad, cum poruncise Domnul.
20 Aravna s’a uitat, și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptîndu-se spre el; și Aravna a ieșit, și s’a închinat înaintea împăratului, cu fața la pămînt.