6 Dar Eu n’am locuit într’o casă, din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într’un cort drept locuință.
7 Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: «Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?»
8 Acum să spui robului Meu David: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Te-am luat dela pășune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;
9 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pămînt;
10 am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el, și să nu mai fie turburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte.
11 și ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi. Și Domnul îți vestește că-ți va zidi o casă.
12 Cînd ți se vor împlini zilele și vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția.