7 „N’am vrut să vă dau nici ploaie, cînd mai erau încă trei luni pînă la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n’am dat ploaie peste o altă cetate; într’un ogor a plouat, și altul, în care n’a plouat, s’a uscat.
8 Două, trei cetăți s’au dus la alta ca să bea apă, și tot nu și-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v’ați întors la Mine, zice Domnul.“ –
9 V’am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii și măslinii voștri i-au mîncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v’ați întors la Mine, zice Domnul.“
10 Am trimes în voi ciuma, ca în Egipt; v’am ucis tinerii cu sabia, și am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberii voastre. Și cu toate acestea, tot nu v’ați întors la Mine, zice Domnul.“ –
11 „V’am nimicit ca pe Sodoma și Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu; și ați fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v’ați întors la Mine, zice Domnul…
12 „De aceea îți voi face astfel, Israele, – și fiindcă îți voi face astfel, pregătește-te să întîlnești pe Dumnezeul tău, Israele!
13 Căci iată că El a întocmit munții, a făcut vîntul, și spune omului pînă și gîndurile lui. El preface zorile în întunerec, și umblă pe înălțimile pămîntului: Domnul, Dumnezeul oștirilor, este Numele Lui.