1 Vai de ceice trăiesc fără grijă în Sion, și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceștia ai celui dintîi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel!…
2 Treceți la Calne și vedeți, duceți-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, și pogorîți-vă în Gat la Filisteni; sînt oare cetățile acestea mai înfloritoare decît cele două împărății ale voastre, și este ținutul lor mai întins decît al vostru?…
3 Credeți că ziua nenorocirii este departe, și faceți să se apropie domnia silniciei.
4 Ei se culcă pe paturi de fildeș, și stau întinși a lene pe așternuturile lor; mănîncă miei din turmă, și viței puși la îngrășat.
5 Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică.
6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, și nu se întristează de prăpădul lui Iosif!
7 De aceea vor merge în robie, în fruntea prinșilor de război; și vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătați.
8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuș, și Domnul, Dumnezeul oștirilor, a zis: „Mi-e scîrbă de mîndria lui Iacov, și-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea.
9 Și dacă vor mai rămînea zece oameni într’o casă vor muri.
10 Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicîndu-i oasele din casă, și va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?“ Acela va răspunde: „Nimeni“… Iar celalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!“
11 Căci iată că Domnul poruncește să se dărîme casa cea mare, și să se facă bucăți casa cea mică.
12 Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de ați prefăcut judecata în otravă, și roada dreptății în pelin?
13 Vă bucurați de lucruri de nimic, și ziceți: „Oare nu prin tăria noastră am cîștigat noi putere?“
14 De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei.“