1 Domnul Dumnezeu mi-a trimes următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte.
2 El a zis: „Ce vezi, Amos?“ Eu am răspuns: „Un coș cu poame coapte.“ Și Domnul mi-a zis: „A venit sfîrșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
3 În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte.“
4 Ascultați lucrul acesta, voi cari mîncați pe cel lipsit, și prăpădiți pe cei nenorociți din țară!
5 Voi, cari ziceți: „Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, și Sabatul ca să deschidem grînarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strîmbăm cumpăna ca să înșelăm?
6 Apoi vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint, și pe sărac pe o păreche de încălțăminte, și vom vinde codina în loc de grîu.“ –
7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!
8 Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii, și nu se vor jăli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și pogorîndu-se iarăș ca rîul Egiptului?
9 În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua nămeaza mare.
10 Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cîntările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într’o jale ca pentru un singur fiu, și sfîrșitul ei va fi ca o zi amară.“
11 „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimete foamete în țară, nu foamete de pîne, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Vor pribegi atunci dela o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute Cuvîntul Domnului, și tot nu-l vor găsi.
13 În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii.
14 Ei, cari jură acum pe păcatul Samariei, și zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» Și: «Pe drumul Beer-Șebei!» Vor cădea, și nu se vor mai scula.“