2 El a zis: „Ce vezi, Amos?“ Eu am răspuns: „Un coș cu poame coapte.“ Și Domnul mi-a zis: „A venit sfîrșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
3 În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte.“
4 Ascultați lucrul acesta, voi cari mîncați pe cel lipsit, și prăpădiți pe cei nenorociți din țară!
5 Voi, cari ziceți: „Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, și Sabatul ca să deschidem grînarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strîmbăm cumpăna ca să înșelăm?
6 Apoi vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint, și pe sărac pe o păreche de încălțăminte, și vom vinde codina în loc de grîu.“ –
7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!
8 Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii, și nu se vor jăli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și pogorîndu-se iarăș ca rîul Egiptului?