1 Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Și a zis: „Lovește pragul de sus al porții, ca să se cutremure ușiorii, și sfărîmă-i peste capetele lor ale tuturora. Rămășița lor însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, și niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa.
2 De ar pătrunde chiar pînă în locuința morților, și de acolo îi va smulge mîna Mea; de s’ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi pogorî.
3 De s’ar ascunde chiar pe vîrful Carmelului, și acolo îi voi căuta și-i voi lua; de s’ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, și acolo voi porunci șarpelui să-i muște.
4 De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, și acolo voi porunci săbiei să-i peardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.
5 Domnul, Dumnezeul oștirilor, atinge pămîntul, și se topește, și toți locuitorii lui jălesc. Se înalță ca rîul Nil, și se pogoară ca rîul Egiptului.
6 El Și-a zidit cămara în ceruri, Și-a întemeiat bolta deasupra pămîntului; cheamă apele mării, și le varsă pe fața pămîntului. Domnul este Numele Lui!