1 Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Și a zis: „Lovește pragul de sus al porții, ca să se cutremure ușiorii, și sfărîmă-i peste capetele lor ale tuturora. Rămășița lor însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, și niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa.
2 De ar pătrunde chiar pînă în locuința morților, și de acolo îi va smulge mîna Mea; de s’ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi pogorî.
3 De s’ar ascunde chiar pe vîrful Carmelului, și acolo îi voi căuta și-i voi lua; de s’ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, și acolo voi porunci șarpelui să-i muște.
4 De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, și acolo voi porunci săbiei să-i peardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.
5 Domnul, Dumnezeul oștirilor, atinge pămîntul, și se topește, și toți locuitorii lui jălesc. Se înalță ca rîul Nil, și se pogoară ca rîul Egiptului.
6 El Și-a zidit cămara în ceruri, Și-a întemeiat bolta deasupra pămîntului; cheamă apele mării, și le varsă pe fața pămîntului. Domnul este Numele Lui!
7 „Nu sînteți voi oare pentru Mine ca și copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N’am scos Eu pe Israel din țara Egiptului, ca și pe Filisteni din Caftor și pe Sirieni din Chir?“