Iosua 14 VDC

1 Iată locurile pe cari le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe cari li le-au împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel.

2 Împărțirea s’a făcut prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate.

3 Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviților nu le dăduse moștenire printre ei.

4 Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și Leviților nu li s’a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor.

5 Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul, și au împărțit țara.

6 Fiii lui Iuda s’au apropiat de Iosua, la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Știi ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea.

7 Eram în vîrstă de patruzeci de ani cînd m’a trimes Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată.

8 Frații mei cari se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.

9 Și în ziua aceea Moise a jurat, și a zis: „Țara în care a călcat piciorul tău, va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentrucă ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu“.

10 Acum iată că Domnul m’a ținut în viață, cum a spus. Sînt patruzeci și cinci de ani decînd vorbea Domnul astfel lui Moise, cînd umbla Israel prin pustie; și acum iată că azi sînt în vîrstă de optzeci și cinci de ani.

11 Și astăzi, sînt tot așa de tare ca în ziua cînd m’a trimes Moise; am tot atîta putere cît aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.

12 Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sînt Anachimi, și că sînt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, și-i voi izgoni, cum a spus Domnul“.

13 Iosua a binecuvîntat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat ca moștenire Hebronul.

14 Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire pînă în ziua de azi Hebronul, pentrucă urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.

15 Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Și țara s’a odihnit de război.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24