1 Iosua, fiul lui Nun, a trimes în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicîndu-le: „Duceți-vă de cercetați țara, și mai ales Ierihonul.“Cei doi oameni au plecat, și au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, și s’au culcat acolo.
2 S’a dat de știre împăratului din Ierihon, și i-au spus: „Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească țara.“
3 Împăratul Ierihonului a trimes la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbații cari au venit la tine, și cari au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească țara.“
4 Femeia a luat pe cei doi bărbați, și i-a ascuns; și a zis: „Este adevărat că bărbații aceștia au venit la mine, dar nu știam de unde sînt;
5 și, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbații aceștia au ieșit afară; nu știu unde s’au dus: grăbiți-vă de-i urmăriți, și-i veți ajunge.“
6 Ea îi suise pe acoperiș, și-i ascunsese subt niște mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiș.
7 Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, și după ce au ieșit ei, s’a închis poarta.
8 Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s’a suit la ei pe acoperiș,
9 și le-a zis: „Știu că Domnul v’a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră.
10 Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roșii, și am auzit ce ați făcut celor doi împărați ai Amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și Og, pe cari i-ați nimicit cu desăvîrșire.
11 De cînd am auzit lucrul acesta, ni s’a tăiat inima, și toți ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pămînt.
12 Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeaș bunăvoință pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn de încredințare
13 că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, și pe toți ai lor, și că ne veți scăpa dela moarte.“
14 Bărbații aceia i-au răspuns: „Sîntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și cînd Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.“
15 Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetății.
16 Și le-a zis: „Duceți-vă spre munte, ca să nu vă întîlnească ceice vă urmăresc; ascundeți-vă acolo trei zile, pînă se vor întoarce; după aceea, să vă vedeți de drum.“
17 Bărbații aceia i-au zis: „Iată cum vom fi deslegați de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.
18 La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, și strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi, și pe toată familia tatălui tău.
19 Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliță, sîngele lui va cădea asupra capului lui, și noi vom fi nevinovați: dar dacă va pune cineva mîna pe vreunul din ceice vor fi cu tine în casă, sîngele lui va cădea asupra capului nostru.
20 Și dacă ne vei da pe față, vom fi deslegați de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.“
21 Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.“ Și-a luat rămas bun dela ei, și ei au plecat. Ea a legat funia cărmizie la fereastră.
22 Ei au plecat, și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, pînă s’au întors cei cari-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.
23 Cei doi oameni s’au întors, s’au pogorît din munte, și au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întîmplase.
24 Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată țara în mînile noastre, și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră.“