9 Și în ziua aceea Moise a jurat, și a zis: „Țara în care a călcat piciorul tău, va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentrucă ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu“.
10 Acum iată că Domnul m’a ținut în viață, cum a spus. Sînt patruzeci și cinci de ani decînd vorbea Domnul astfel lui Moise, cînd umbla Israel prin pustie; și acum iată că azi sînt în vîrstă de optzeci și cinci de ani.
11 Și astăzi, sînt tot așa de tare ca în ziua cînd m’a trimes Moise; am tot atîta putere cît aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.
12 Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sînt Anachimi, și că sînt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, și-i voi izgoni, cum a spus Domnul“.
13 Iosua a binecuvîntat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat ca moștenire Hebronul.
14 Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire pînă în ziua de azi Hebronul, pentrucă urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
15 Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Și țara s’a odihnit de război.