24 Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gîndindu-ne că într’o zi s’ar putea ca fiii voștri să zică fiilor noștri: «Ce legătură este între voi și Domnul, Dumnezeul lui Israel?
25 Domnul a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi n’aveți parte de Domnul!» – Și fiii voștri ar face astfel ca fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul.
26 De aceea am zis: «Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot și pentru jertfe:
27 ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feței Lui, prin arderile noastre de tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțămiri, ca să nu zică fiii voștri într’o zi fiilor noștri: «Voi n’aveți parte de Domnul!»
28 Noi am zis: «Dacă mai tîrziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: «Priviți chipul altarului Domnului, pe care l-au făcut părinții noștri, nu pentru arderi de tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi.
29 Departe de noi gîndul să ne răzvrătim împotriva Domnului și să ne abatem astăzi dela Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mîncare și pentru jertfe, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea locașului Lui!“
30 Cînd au auzit preotul Fineas, și căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, cari erau cu el, cuvintele pe cari le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au rămas mulțămiți.