1 M’am desgustat de viață!Voi da drum slobod plîngerii mele,voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Eu zic lui Dumnezeu: «Nu mă osîndi!Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!
3 Îți place să chinuiești,să disprețuiești făptura mînilor Tale,în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?
4 Oare ai ochi de carne,sau vezi cum vede un om?
5 Zilele Tale sînt ca zilele omului, și anii Tăi ca anii lui,
6 ca să cercetezi fărădelegea meași să cauți păcatul meu,
7 cînd știi bine că nu sînt vinovat,și că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?
8 Mînile Tale m’au făcut și m’au zidit,ele m’au întocmit în întregime …Și Tu să mă nimicești!
9 Adu-Ți aminte că Tu m’ai lucrat ca lutul; și vrei din nou să mă prefaci în țărînă?
10 Nu m’ai muls ca laptele?Nu m’ai închegat ca brînza?
11 M’ai îmbrăcat cu piele și carne,m’ai țesut cu oase și vine;
12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,m’ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
13 Iată totuș ce ascundeai în inima Ta,iată, știu acum, ce aveai de gînd:
14 că, dacă păcătuiesc, să mă pîndești, și să nu-mi ierți fărădelegea.
15 Dacă sînt vinovat, vai de mine!Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea.
16 Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu,mă lovești cu lucruri de mirat,
17 Îmi pui înainte noi martori împotrivă,Îți crește mînia împotriva mea,și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18 Pentruce m’ai scos din pîntecele mamei mele?O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
19 Aș fi ca și cum n’aș fi fost,și din pîntecele mamei mele aș fi trecut în mormînt!
20 Nu sînt zilele mele destul de puține?Să mă lase dar, să plece dela mine, și să răsuflu puțin,
21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22 în țara întunerecului și a umbrei morții,în țara negurii adînci,unde domnește umbra morții și neorînduiala,și unde lumina este ca întunerecul!“