Iov 17 VDC

1 Mi se pierde suflarea,mi se sting zilele,mă așteaptă mormîntul.

2 Sînt înconjurat de batjocoritori,și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta;altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4 Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.

5 Cine dă pe prieteni să fie prădați,copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6 M’a făcut de basmul oamenilor,și ca unul pe care-l scuipi în față!

7 Ochiul mi se întunecă de durere;toate mădularele mele sînt ca o umbră.

8 Oamenii fără prihană sînt înmărmuriți de aceasta,și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9 Cel fără prihană rămîne totuș tare pe calea lui,cel cu mînile curate se întărește tot mai mult.

10 Dar voi toți, întoarceți-vă,veniți iarăș cu cuvîntările voastre,și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept.

11 Ce! mi s’au dus zilele,mi s’au nimicit planurile,planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea …

12 Și ei mai spun că noaptea este zi,că se apropie lumina, cînd întunerecul a și venit!

13 Cînd Locuința morților o aștept ca locuință,cînd în întunerec îmi voi înălța culcușul;

14 cînd strig gropii: «Tu ești tatăl meu!»Și viermilor: «Voi sînteți mama și sora mea!»

15 Unde mai este atunci nădejdea mea?Și cine mai poate vedea nădejdea mea?

16 Ea se va pogorî cu mine la porțile locuinței morților,cînd vom merge împreună (Nădejdea mea și eu.) să ne odihnim în țărînă.“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42