2 „S’ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteți voi,și că odată cu voi va muri și înțelepciunea!
3 Am și eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi.Și cine nu știe lucrurile pe cari le spuneți voi?
4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei,cînd cer ajutorul lui Dumnezeu:dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5 Dispreț în nenorocire! – iată zicerea celor fericiți:dă brînci cui alunecă cu piciorul!
6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace,celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine,măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7 Întreabă dobitoacele, și te vor învăța,păsările cerului, și îți vor spune;
8 vorbește pămîntului, și te va învăța;și peștii mării îți vor povesti.