1 Omul născut din femeie, are viața scurtă, dar plină de necazuri.
2 Se naște și e tăiat ca o floare;fuge și piere ca o umbră.
3 Și asupra lui ai Tu ochiul deschis!Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4 Cum ar putea să iasă dintr’o ființă necurată un om curat?Nu poate să iasă niciunul.
5 Dacă zilele lui sînt hotărîte,dacă i-ai numărat lunile,dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6 întoarce-Ți măcar privirile dela el, și dă-i răgaz,să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei.
7 Un copac, și tot are nădejde:căci cînd este tăiat, odrăslește din nou,și iar dă lăstari.