19 cum este mîncată piatra de ape,și cum este luat pămîntul de rîu:așa nimicești Tu nădejdea omului.
20 Îl urmărești într’una, și se duce;Îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul.
21 De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic;de sînt înjosiți, habar n’are.
22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,numai pentru el simte întristare în sufletul lui.“